Toate definitiile
ANALÍZĂ, analize, s. f. 1. Metodă științifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte; examinarea amănunțită a unei probleme. ◊ Expr. În ultimă analiză = în concluzie. 2. (Chim.) Identificare, determinare a compoziției unei substanțe prin descompunerea ei în elementele constitutive. 3. (în sintagma) Analiză matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele si aplicațiile lor. – Din fr. analyse.
ANALÍZĂ s. 1. analizare, cercetare, examen, examinare, investigare, investigaţie, studiere, studiu, (pop.) cercare, (înv.) răspicare, (fig.) explorare. (O ~ serioasă a problemelor.) 2. v. examinare. 3. (MED.) probă. (~ hepatică.) 4. (CHIM.) analiză electrochimică v. electroanaliză.
Analiză ≠ sinteză
ANALÍZĂ s.f. 1. (op. sinteză) Metodă generală de cercetare a realității bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate etc. în părțile lor componente; examinare amănunțită a unei probleme. ◊ În ultimă analiză = în concluzie. 2. Analiză matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor. 3. (Chim.) Descompunere a unei substanțe în elementele ei constitutive. [< fr. analyse < lat., gr. analysis].
ANALÍZĂ s. f. 1. metodă științifică de cercetare a realității, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părțile lor constitutive. ◊ examinare amănunțită a unei probleme, opere literare, a unui text. ♦ în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere. 2. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor. 3. descompunere a unei substanțe, pentru a-i stabili compoziția chimică. 4. ~ corticală = funcție a cortexului prin care se desprind însușirile generale și cele specifice ale obiectelor și fenomenelor. (< fr. analyse, gr. analysis)
ANALÍZĂ, analize, s. f. Metodă științifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe descompunerea lor în părțile componente; examinarea amănunțită a unei probleme; identificare, determinare a compoziției unei substanțe. – Fr. analyse (lat. lit. analysis).
*analíză f., pl. e (vgr. análysis, d. analýo, desfac). Chim. Descompunerea unuĭ lucru în părțile care-l compuneaŭ: analiza apeĭ, a aeruluĭ. Analiză cantitativă, calitativă, după cum se cercetează cantitatea saŭ calitatea elementelor constitutive. Gram. Analiză logică, descompunerea uneĭ fraze în propozițiunĭ și a propozițiunilor în subĭect, predicat ș. a. Analiză gramaticală, cercetarea cuvintelor din punctu de vedere al speciiĭ, genuluĭ ș. a. Analiză literară, arătarea părților urîte saŭ frumoase ale uneĭ scrierĭ. Mat. Expunerea proprietăților figurilor traduse în ecŭațiunĭ algebrice. Log. Enumerarea, distingerea și compararea între ele a ideilor parțiale cuprinse într' una generală. Extras, rezumat, recensiune a uneĭ scrierĭ saŭ discurs. – La Negr. anális, n., pl. urĭ (după ngr.). V. sinteză.
analíză s. f., g.-d. art. analízei; pl. analíze
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. A cerceta de aproape un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte; a identifica compoziția unei substanțe. – Fr. analyser.
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser.
ANALIZÁ vb. 1. a cerceta, a examina, a investiga, a studia, a urmări, (livr.) a considera, (înv.) a medita, a privi, a socoti, (fig.) a explora, (înv. fig.) a scărmăna. (~ cauzele unui fenomen.) 2. v. examina. 3. a comenta, a explica, a interpreta, a tâlcui, (înv.) a întoarce, (fig.) a descifra. (~ un text literar.)
A analiza ≠ a sintetiza
ANALIZÁ vb. I. tr. 1. A cerceta un lucru descompunându-l în părțile lui componente. 2. A examina cu atenție în vederea unor concluzii documentate. ♦ A examina un text sub aspect gramatical, stilistic, literar etc. [< fr. analyser].
ANALIZÁ vb. tr. 1. a cerceta un lucru, un fenomen etc. descompunându-l în elementele lui componente. ◊ a identifica compoziția unei substanțe. 2. a examina cu atenție în vederea unor concluzii documentate. ◊ a examina un text (gramatical, literar, stilistic etc.). (< fr. analyser)
*analizéz v. tr. (d. analiză; fr. analyser). Fac analiză, examinez pin [!] analiză.
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză