Toate definitiile

ANASTOMÓZĂ, anastomoze, s. f. Comunicație naturală sau artificială (chirurgicală) între două vase sanguine, între două organe cavitare etc.; p. ext. trecerea fibrelor nervoase de la un nerv la altul. – Din fr. anastomose.

ANASTOMÓZĂ s.f. (Biol.) 1. Stabilire pe cale chirurgicală a unei legături între două căi de circulație (vase de sânge, nervi etc.) 2. Ramură a ramificațiilor nervurilor frunzei. [< fr. anastomose, cf. gr. anastomosis – îmbucare]

ANASTOMÓZĂ s. f. 1. comunicație naturală sau chirurgicală între două sau mai multe vase sangvine, fibre nervoase sau musculare etc. 2. reunire a diferitelor organe vegetale. (< fr. anastomose, gr. anastomosis)

ANASTOMÓZĂ, anastomoze, s. f. Legătură sau stabilire pe cale chirurgicală a unei legături între două căi de circulație. – Fr. anastomose (< gr.).

anastomóză (-nas-to- / -na-sto-) s. f., g.-d. art. anastomózei; pl. anastomóze

*anastomóză f., pl. e (vgr. anastómosis, d. stóma, gură). Anat. Îmbucare, juncțiunea a doŭă vine (fibre, nervĭ, ramurĭ) gură' n gură saŭ pin [!] ajutoru unor ramificațiunĭ laterale.

ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser.

ANASTOMOZÁ vb. I. tr. (Biol.) A stabili o legătură prin anastomoză. [< fr. anastomoser].

ANASTOMOZÁ vb. I. tr. a practica o anastomoză. II. refl. a se îmbina prin anastomoză. (< fr. anastomoser)

anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză

*anastomozéz v. tr. (d. anastomoză). Unesc pin [!] anastomoză, îmbuc: doŭă vine care s' aŭ anastomozat.