Toate definitiile
ANGĂRÍE s. f. v. angara.
ANGĂRÍE s. f. v. angara.
angará f. (turc. angharĭa, d. ngr. angaria, d. vgr. ángaros, curier al poșteĭ persice). Corvadă, beĭlic, muncă gratuită forțată. – La Ghib. Sur. XVII, IX, angheriĭ: gloabe și alte angheriĭ. V. și angărie.
angăríe și angheríe f. Est. Pl. Pasăre domestică, galiță: hrănea angăriile. (Neam. Rom. Lit. 3,555), lăcomia cu care înghit cele angăriĭ grăunțele (VR 1911,11,251). Angarale. V. anghirle, cobaĭe, gujălie, oare, orăteniĭ.
ANGARÍE s.f. Obligație impusă de un stat navelor străine de a naviga în interesul acestui stat. [Gen. -iei. / < fr. angarie, cf. gr. angareia – servitute].
ANGARÍE s. f. rechiziționare de către un stat beligerant a unor bunuri mobile străine, plătind despăgubiri. (< fr. angarie)