Toate definitiile

ANOTÍMP, anotimpuri, s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului, care prezintă caractere specifice de climă și de lumină. – An² + timp (după germ. Jahreszeit).

ANOTÍMP s. sezon, (înv. şi reg.) timp, (înv.) stagiune. (Cele patru anotimpuri ale anului.)

ANOTÍMP, anotimpuri, s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului, care prezintă caractere specifice de climă și de lumină. – Din an + timp (după germ. Jahreszeit).

*anotímp n., pl. urĭ (din an și timp, după germ. jahres-zeit). Timp al anuluĭ, sezon adică primăvara, vara, toamna saŭ ĭarna.

anotímp s. n., pl. anotímpuri