Toate definitiile

APARÍȚIE, apariții, s. f. 1. Faptul de a apărea, de a se arăta privirii; ivire. ♦ Moment inițial al unui proces în curs de dezvoltare. 2. Ieșire de sub tipar a unei cărți, a unui periodic etc.; publicare. – Din fr. apparition, lat. apparitio, -onis.

APARÍŢIE s. 1. ivire, producere. (~ unui nou fenomen.) 2. ivire, (fig.) geneză, încolţire, înfiripare, năştere. (Istorica ~ a unei idei măreţe.) 3. publicare, tipărire. (După ~ romanului.) 4. v. fantomă.

Apariţie ≠ dispariţie

APARÍȚIE s.f. 1. Arătare (neașteptată), ivire. ◊ A-și face apariția = a apărea. ♦ Punct de plecare al unui proces, al unui fenomen ; naștere. 2. Ieșire de sub tipar ; tipărire, publicare. [Gen. -iei, var. aparițiune s.f. / cf. fr. apparition, lat. apparitio].

APARÍȚIE s. f. 1. faptul de a apărea. 2. ieșire de sub tipar; publicare. (< fr. apparition, lat. apparitio)

APARÍȚIE, apariții, s. f. 1. Faptul de a apărea; ivire. ◊ Expr. A-și face apariția = a apărea. ♦ Punct inițial al unui proces de dezvoltare. 2. Ieșire de sub tipar; publicare. – Fr. apparition (lat. lit. apparitio, -onis).

*aparițiune f. (lat. apparítio, -ónis). Arătare: aparițiunea uneĭ comete. Ĭeșire la lumină: aparițiunea uneĭ cărțĭ. Spectru, viziune, arătare: aparițiune fantastică. A-țĭ face aparițiunea, a apărea. – Și -íție.

aparíție (-ți-e) s. f., art. aparíția (-ți-a), g.-d. art. aparíției; pl. aparíții, art. aparíțiile (-ți-i-)