Toate definitiile

DECOLORÁ, decolorez, vb. I. 1. Refl. (Despre țesături) A-și pierde culoarea, a ieși (6) (de soare, la spălat etc.) ♦ A căpăta o culoare ștearsă, mai deschisă; fig. (despre abstracte) a se șterge, a păli. 2. Tranz. A înlătura total sau parțial culoarea de pe o țesătură, un tablou etc. – Din fr. décolorer, lat. decolorare.

DECOLORÁ vb. a ieşi, a se spălăci, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Ţesătura s-a ~ la spălat.)

A (se) decolora ≠ a (se) colora

DECOLORÁ vb. I. 1. refl. A-și pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ștearsă, mai deschisă. 2. tr. A înlătura, a șterge culoarea de pe o țesătură, de pe un tabou etc. [Cf. fr. décolorer, lat. decolorare].

DECOLORÁ vb. I. refl. a-și pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ștearsă, mai deschisă. II. tr. a înlătura, a șterge culoarea (de pe o țesătură, un tablou etc.). (< fr. décolorer, lat. decolorare)

*decoloréz v. tr. (lat. de-colóro, -coloráre; fr. décolorer). Scot coloarea, spălăcesc: spălătura saŭ soarele decolorează stofele. – Și desc- și disc-.

decolorá (a ~) vb., ind. prez. 3 decoloreáză