Toate definitiile
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini. – Din fr. ascétique.
ASCÉTIC adj., adv. 1. adj. sihăstresc, (rar) pustnicesc, schimnic, schimnicesc, (înv.) sihăstricesc. (Viaţă ~.) 2. adv. sihăstreşte, (înv.) pustniceşte, schimniceşte. (Trăieşte ~.)
ASCÉTIC, -Ă adj. De ascet. [Cf. fr. ascétique, it. ascetico, lat.bis. asceticus].
ASCÉTIC, -Ă I. adj. de ascet. II. s. f. ramură a teologiei care studiază viața și operele marilor asceți creștini. (< fr. ascétique)
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -e, adj. De ascet. – Fr. ascétique (< gr.).
*ascétic, -ă adj. (vgr. asketikós). De ascel.
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj. 1. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. – Din fr. ascétique.