Toate definitiile

ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduință de deplină supunere față de biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. – V. asculta.

ASCULTÁRE s. 1. audiere. (~ unei înregistrări.) 2. chestionare, examinare, interogare, (înv.) procitanie. (~ unui elev.) 3. cuminţenie, docilitate, supunere, (livr.) obedienţă, (rar) cuminţie, sumisiune, supuşenie, (înv.) ascultământ, plecăciune, subordinaţie. (A dovedit multă ~.)

Ascultare ≠ neascultare

ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. (Înv.) A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea cuiva, a asculta de cineva. ♦ Făgăduință de deplină supunere făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism.

ascultáre f. Acțiunea de a asculta o dată. Supunere.

ascultáre (încordarea auzului, supunere) s. f., g.-d. art. ascultắrii; pl. ascultắri