Toate definitiile

ASCUNZĂTOÁRE, ascunzători, s. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. – Ascunde + suf. -ătoare.

ASCUNZĂTOÁRE s. ascunziş, cotlon, (rar) ascunzătură, (pop.) tainiţă, (Mold.) taină, (înv.) ascuns, ascunsoare. (Şi-a găsit cu greu o ~.)

ASCUNZĂTOÁRE, ascunzători, s. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. – Din ascunz (prez. ind. al lui ascunde) + suf. -ătoare.

ascunzătoare f., pl. orĭ. Loc de ascuns (de stat ascuns): a te răpezi [!] din ascunzătoare. – Vechĭ ascunsoare.

ascunzătoáre s. f., g.-d. art. ascunzătórii; pl. ascunzătóri