Toate definitiile

ASMUȚÍ, asmút, vb. IV. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I.] – Et. nec.

ASMUŢÍ vb. a aţâţa, a hărţui, a întărâta, a provoca, a stârni, (pop.) a sumuţa, a zădărî, (Mold. şi Bucov.) a hărăti. (~ câinii.)

ASMUŢÍ vb. v. agita, aţâţa, incita, instiga, întărâta, provoca, stârni, tulbura.

asmuțí (asmuțít, asmuțít), vb. – 1. a stîrni, a întărîta cîinii. – 2. A stîrni, a instiga, a îmboldi. – Var. a(s)muța, muța, sumuți. Mr. muțare „a suge”. Lat. pop. ex*mucciāre (REW 5707; DAR), cu schimbare modernă de conjug. Candrea-Dens., 1197, se gîndesc la *ammotiare, de la motus, care prezintă dificultăți mai mari. Pentru Șeineanu, Chien, 218, cuvîntul este „obscur”; Byhan 322 îl identifică cu sumuța și îl derivă de la rut. smutiti. Var. amuța pare a reprezenta un lat. *ammucciāre (Pușcariu, Jb., XI, 110; Pușcariu 86 și 1146; REW 5707; DAR), cf. poitev. amoisser. Dacă aceste sugestii sînt exacte, explicația semantismului se bazează pe mișcarea buzelor cînd chemi un cîine, cf. sensul mr.

ASMUȚÍ, asmút, vb. IV. Tranz. 1. A îndemna un câine la urmărire, la atac, a-l întărâta prin anumite strigăte. 2. Fig. A stârni, a ațâța, a îndemna pe cineva la acțiuni dușmănoase. 3. Fig. A îndemna, a stimula la ceva; a excita. [Var.: asmuțá vb. I.] – Lat. *assubmotiare.

asmúț, V. amuț.

asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă