Toate definitiile

ATAȘÁ, atașez vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau ceva. – Din attacher.

ATAŞÁ vb. 1. v. anexa. 2. a alipi, a anexa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (~ un teritoriu străin.) *3. (fig.) a se apropia, a se lega. (M-am ~ mult de acest copil.)

A (se) ataşa ≠ a (se) detaşa

atașá (atașéz, atașát), vb. – 1. A adăuga, a alătura. – 2. A se lega sufletește, a îndrăgi. Fr. attacher. – Der. (din fr.) atașat, s. m.; atașament, s. n. Cf. detașa.

ATAȘÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) alătura. 2. refl. (Fig.) A prinde dragoste pentru cineva sau ceva, a căpăta o afecțiune pentru cineva. [P.i. -șez, 4 -șăm, ger. -șând. / < fr. attacher].

ATAȘÁ vb. I. tr., refl. a (se) alătura. II. refl. (fig.) a se lega sufletește de ceva sau de cineva. (< fr. attacher)

ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau ceva. – Fr. attacher.

*atașéz v. tr. (fr. attacher. V. detașez). Barb. Alipesc, alătur. V. refl. Fig. Mă alipesc, prind simpatie.

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd