Toate definitiile
AU1 adv. interog., conj. 1. Adv. interog. (Înv.) Oare? 2. Conj. (Înv. și reg.) Sau, ori. – Lat. aut.
AU2 interj. Exclamație care exprimă diverse stări și sentimente (durere fizică, mirare, surprindere, bucurie etc.).
AU adv. v. oare, poate.
AU conj. v. fie, ori, sau.
AU interj. v. of.
áu conj. – 1. Sau, ori. – 2. Oare? (particulă care introduce și întărește interogația). – Mr. au, ai. Lat. aut (Diez, I, 292; Pușcariu 165; Candrea-Dens., 114; REW 810; DAR); cf. alb. a, it., sp. o (sard. a), v. prov. o(z), fr. ou, port. ou. Primul sens este rar în limba actuală. Cel de al doilea are o anumită circulație actuală, deși limitată; a fost însă adoptat de limbajul poetic, ca termen consacrat pentru interogația emfatică.
AU1 adv. (În limbajul retoric) Oare. – Lat. aut.
AU2 conj. (Înv. și pop.) Sau, ori. – Lat. aut.
AU3 interj. Exclamație care exprimă o (ușoară) durere fizică, o mirare, o bucurie etc.
1) aŭ verb. V. am.
2) aŭ conj. (lat. aut, saŭ, orĭ; it. o, od, pv. o, oz. fr. pg. ou, sp. o). Rar. Saŭ, orĭ (disjunctiv): Aŭ tu, aŭ el. Oare (interogativ): Aŭ nu știĭ? Aŭ doară nu știĭ?
3) aŭ interj. de durere saŭ și de mirare: Aŭ, răŭ mă doare! Aŭ, da frumos e!
mi-au pr. + vb. aux. (mi-au dat)
și-au1 conjcț. + vb. aux. (în tempo rapid) (și-au mers)
și-au2 pr. + vb. aux. (în tempo rapid) (și-au închipuit)
s-au pr. + vb. aux. (s-au dus)
m-au pr. + vb. aux. (m-au văzut)
i-au pr. + vb. aux. (i-au dat)
au1 (înv.) adv.
au2 (înv., reg.) conjcț.
au3 interj.
au4 vb. v. aveá1, aveá2