Toate definitiile

AUTONÓM, -Ă, autonomi, -e, adj. Care se bucură de autonomie. ♦ Care este liber, care nu depinde de nimeni. [Pr.: a-u-] – Din fr. autonome, lat. autonomus.

AUTONÓM adj. liber, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) volnic. (Teritoriu ~ din punct de vedere administrativ.)

Autonom ≠ dependent, subordonat, supus

AUTONÓM, -Ă adj. Care se bucură de autonomie, este condus, administrat prin autonomie. [Pron. a-u-, pl. -mi, -me. / cf. fr. autonome, it. autonomo].

AUTONÓM, -Ă adj. care se bucură de autonomie; independent. (< fr. autonome, gr. autonomos)

AUTONÓM, -Ă, autonomi, -e, adj. Care se bucură de autonomie. [Pr.: a-u-] – Fr. autonome (lat. lit. autonomus).

*autonóm, -ă adj. (vgr. autónomos, d. autós, însușĭ, și nómos, lege). Care are legile sale propriĭ.

autonóm (a-u-) adj. m., pl. autonómi; f. autonómă, pl. autonóme