Toate definitiile

BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A face egale, a echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

BALANSÁ vb. a (se) clătina, a (se) legăna, a oscila, a pendula, (rar) a bascula, (înv. şi reg.) a (se) clăti, (reg.) a (se) dăina, a (se) hâţâna, a (se) hlobăna.

balansá (balanséz, balansát), vb. – 1. A echilibra, a egala, a fi la fel. – 2. A solda, a lichida. – 3. A legăna. Fr. balancer. – Der. balans, s. n. (legănare); balansier (var. balanțier), s. n. (balansor), acesta din urmă din fr. balancier; contrabalansa, vb. (a echilibra, a pune în echilibru), din fr. contrebalancer.

BALANSÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) mișca în așa fel încât să oscileze fără să-și piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna. 2. tr. A balansa un cont = a egala debitul cu creditul unui cont. 3. tr. A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. [Var. balanța vb. I. / < fr. balancer].

BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înclina când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna. 2. Tranz. (În expr.) A balansa un cont = a face să se egaleze debitul cu creditul. 3. Tranz. Fig. A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. – Fr. balancer.

BALANSÁ vb. I. tr., refl. a (se) mișca în așa fel încât să oscileze fără să-și piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna. II. tr. 1. a ~ un cont = a egala debitul cu creditul unui cont. 2. a crea un echilibru între doi factori. (< fr. balancer)

*balanséz v. tr. (fr. balancer). Barb. Legăn. Șovăiesc, oscilez: victoria balansează. V. refl. Mă legăn.

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză