Toate definitiile
BALÁNȚĂ, balanțe, s. f. 1. Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate. ◊ Balanță romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inelate de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. ◊ Expr. A pune în balanță = a compara două lucruri sau două fapte, atitudini, idei diferite. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelații din emisfera australă. 2. (Fin.) Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați; (concr.) tabel, situație care conține o asemenea operație etc. ◊ Balanță de verificare = operație contabilă de totalizare a cifrelor din debit și a celor din credit; situația conturilor la o anumită dată. Balanță comercială (a unei țări) = raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului. – Din fr. balance.
BALÁNŢĂ s. 1. v. cântar. 2. (ASTRON.; art.) cântarul (art.), cumpăna (art.), (reg.) tereziile (pl. art.). (~ este o constelaţie din emisfera australă.)
balánță (balánțe), s. f. – Cîntar. Var. palanță. Mr. palandză. Ven. balanza, de unde provin ngr. μπαλάντσα sau παλάντσα, alb. paljantsë, bg. palanca. Var., comună în vorbirea pop. din Munt., derivă din ngr. (cf. Bogrea, Dacor., IV, 791).
BALÁNȚĂ s.f. 1. Instrument pentru cântărit, bazat pe principiul echivalării a două greutăți cu ajutorul unui sistem de pârghii; cântar; cumpănă. ◊ A pune în balanță = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre. 2. (Cont.; fin.) Raport între două sume, două conturi etc. ◊ Balanță comercială = raportul dintre valoarea importului și exportului unei țări (pe o perioadă de un an); balanță de plăți = raportul dintre sumele încasate din străinătate de către o țară și cele pe care le plătește altor state într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an. [Pl. -țe. / < it. balanza, cf. lat. bilanx < bis – de două ori, lanx – tavă].
BALÁNȚĂ, balanțe, s. f. 1. Aparat pentru măsurarea greutății corpurilor, format dintr-o pârghie la capetele căreia se așază, de o parte, obiectul de cântărit și, de cealaltă parte, greutatea care echilibrează acest obiect. ◊ Expr. A pune în balanță = a cumpăni fapte sau argumente în vederea luării unei hotărâri. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelații din emisfera australă; cumpăna. 2. (Fig.) Comparație, raport între două sume, conturi etc. ◊ Balanță de verificare = operație contabilă constând din totalizarea separată a cifrelor din debitul și din creditul conturilor; situația conturilor la o anumită dată. Balanță comercială (a unei țări) = raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului. – Fr. balance.
BALÁNȚĂ s. f. 1. instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți-etalon; cântar. ♦ a pune în ~ = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre. 2. (fin.) raport între două sume, două conturi etc.; tabel, situație cu un asemenea raport. ♦ ~ comercială = raportul dintre valoarea importului și exportului unei țări pe o perioadă de timp dată; ~ contabilă = situație recapitulativă și periodică ce regrupează la un moment dat sumele și soldurile conturilor debitoare și creditoare; ~ de plăți = raportul dintre sumele încasate și plățile efectuate de către o țară în relațiile sale cu alte țări într-o perioadă de regulă un an. 3. al șaptelea semn al zodiacului (23 septembrie – 22 octombrie). (< fr. balance)
*balánță f., pl. e (fr. balance, it. bilancia, d. lat. bilanx, -áncis, d. bis, de doŭă orĭ, și lanx, farfurie. V. bilanț). Cumpănă, instrument de cîntărit (Pop. palanță). Balanță romană, cîntar, balanță cu un singur taler orĭ cu cîrlig. Com. Bilanț, darea socoteliĭ. Echilibru al socotelilor. Astr. Un semn al zodiacului (Septembre). – Pop. paianță (după ngr.).
balánță s. f., g.-d. art. balánței; pl. balánțe
BALANȚÁ vb. I. v. balansa.
*balanțéz v. tr. (d. balanță; it. bilanciare). Com. Stabilesc diferența între debit și credit, echilibrez: a balanța socotelile.