Toate definitiile
IZOTÉRM, -Ă, izotermi, -e, adj. (Despre transformările sistemelor fizico-chimice) Care se produce la o temperatură constantă. ◊ Linie izotermă (și substantivat, f.) = linie care unește pe o hartă geografică punctele terestre cu aceeași temperatură medie a aerului, a apei sau a solului într-o anumită perioadă. Curbă izotermă (și substantivat, f.) = curbă care unește, pe o diagramă, punctele cu aceeași temperatură ale unui proces fizico-chimic. – Din fr. isotherme.
IZOTÉRM adj. (FIZ.) izotermic.
IZOTÉRM, -Ă adj. Cu aceeași temperatură medie; cu o temperatură constantă; izotermic. // s.f. izotermă – 1. Linie care unește, pe o hartă geografică sau pe o diagramă, punctele cu aceeași temperatură (medie). 2. Mașină de transport cu instalație specială care menține o temperatură constantă. [Var. isoterm, -ă adj., s.f. / < fr. isotherme, cf. gr. isos – egal, thermos – cald].
IZOTÉRM, -Ă, izotérmi, -e, adj., s.f. I. Adj. (Despre transformări fizico-chimice) Care se produce la o temperatură constantă; izotermic. II. S.f. 1. Linie care unește punctele cu aceeași temperatură (medie) a aerului, apei sau solului într-o perioadă determinată. ♦ Curbă care unește pe o diagramă punctele cu temperatură constantă ale unui proces fizico-chimic. 2. Mașină de transport cu instalație specială, care menține o temperatură constantă. (cf. fr. isotherme)
*isotérm, -ă adj. (vgr. isos, egal, și thermos, cald). Geogr. Cu aceĭașĭ temperatură. Linie isotermă, linia care, pe hartă, trece pin toate punctele pe unde temperatura medie a anuluĭ e aceĭașĭ. – Și izo- (după fr.).
*izomér, izomórf, izopód, izoscél, izotér, izotérm, V. iso-.