Toate definitiile

BÁȘTĂ s. f. v. bașcă.

báștă și băște f., pl. băștĭ (pol. baszta, ung. bástya, germ. bastei, d. it. bastia. V. bașcă). Vechĭ. Bastion.

BÁSTA adv. (Fam.) Ajunge! destul! gata! (Și) cu asta, basta! – Din it. basta.

BÁSTA interj. v. ajunge!

básta adv. – De ajuns, destul, gata. It. basta (sec. XIX).

BÁSTA interj. Ajunge! destul! gata! [< it. basta].

BÁSTA interj. ajunge! destul! (< it. basta)

BÁSTA adv. Ajunge! destul! gata! ◊ Expr. (Și) cu asta, basta! = am terminat (discuția). – It. basta.

*básta interj. (it. basta, ajunge). Fam. Destul, ajunge. De-acuma basta, de acuma adiĭo, de acuma numaĭ se face cutare lucru.

básta (fam.) adv.

bástă (băști), s. f. – 1. (Înv.) Bastion. 2. Subteran, pivniță. – 3. Închisoare. – Var. bașcă, bașt(i)e. Pol. baszta „bastion”, din it. bastia, cf. germ. Bastei (Cihac; DAR); apare și în mag. baszta (Gáldi, Dict., 105). Sensurile 2 și 3 există numai la forma bașcă. Este cuvînt înv., astăzi înlocuit de bastion (‹ fr. bastion), care aparține aceleași familii.

BÁȘTĂ, baște, s. f. (Înv. și reg.) Masiv de pământ; tranșee, redută. – Din pol. baszta.

Definitii bastă
Sinonime bastă
Antonime bastă