Toate definitiile
CRẮPĂT s. n. (Reg.) Arșiță, dogoare. – Crăpa + suf. -ăt.
CRĂPĂT s. v. arşiţă, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală.
crắpăt (reg.) s. n.
CRĂPÁT1 s. n. Faptul de a (se) crăpa. ◊ Expr. Crăpatul zilei (sau de ziuă) = ivirea zorilor, zorii zilei. ♦ Spargerea unei membrane din stomacul vitelor, urmată uneori de moartea animalului. – V. crăpa.
CRĂPÁT2, -Ă, crăpați, -te, adj. 1. Cu crăpături; plesnit. 2. Întredeschis. 3. (Ir.) Mort. – V. crăpa.
CRĂPÁT adj. 1. v. spart. 2. v. despicat. 3. v. între-deschis. 4. v. deschis.
CRĂPÁT s. 1. v. spargere. 2. v. despicare. 3. v. între-deschidere.
crăpát n., pl. urĭ. Crăpatu zileĭ, zorile de dimineață. V. crepuscul.
crăpát s. n.