Toate definitiile

CEALMÁ, cealmale, s. f. (Înv.) Turban. – Din tc. çalma.

CEALMÁ s. v. turban.

cealmá (cealmále), s. f. – 1. Turban. – 2. (Banat) Coc. – Mr. cialmă, megl. čalmă. Tc. çalma (Șeineanu, II, 120; Lokotsch 388). cf. sl. čalma „pălărie”.

CEALMÁ, cealmale, s. f. (Înv. și arh.) Turban. – Tc. çalma.

cealmá f. (turc. čalmá). Turban, fîșie de pînză înfășurată în prejuru [!] capuluĭ, cum obișnuĭesc să poarte orientaliĭ.

cealmá (înv.) s. f., art. cealmáua, g.-d. art. cealmálei; pl. cealmále, art. cealmálele