Toate definitiile
CORTÉL1, corteluri, s. n. (Reg.) Umbrelă. [Pl. și cortele] – Cort + suf. -el.
CORTÉL s. v. adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş, umbrelă.
cortél n., pl. e și urĭ (dim. d. cort). Vest. Dulamă, ipîngea, manta cum purtaŭ grăniceriĭ pe la 1850 orĭ cum poartă azĭ țăraniĭ pe la Olt (albă, lungă, cu găitane). Est. Umbrelă. Trans. Găzduire, ospitalitate: ceru cortel peste noapte (Ret. 4, 52). Olt. Cortelu nopțiĭ, valu nopțiĭ. V. contuș.
cortél1 (umbrelă) (înv.) s. n., pl. cortéluri/cortéle
cortél2 (haină) (reg.) s. n., pl. cortéluri
CORTÉL3, corteluri, s. n. (Reg.) Gazdă, loc de rămas peste noapte. – din magh. kortély.
CORTÉL2, corteluri, s. n. (Reg.) Haină bărbătească de lână, brodată, cu mâneci din postav alb. – Et. nec.
CORTÉL1, corteluri, s. n. (Reg.) Umbrelă. [Pl. și cortele] – Cort + suf. -el.
CORTÉL s. v. adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş, umbrelă.
cortél, cortéluri, s.n. (reg.) 1. (mold.) umbrelă. 2. (munt.) haină bărbătească de lână albă, brodată, cu mâneci din postav alb; antiriu, ipingea. 3. (ard.) gazdă, loc de rămas peste noapte, conac.
cortél n., pl. e și urĭ (dim. d. cort). Vest. Dulamă, ipîngea, manta cum purtaŭ grăniceriĭ pe la 1850 orĭ cum poartă azĭ țăraniĭ pe la Olt (albă, lungă, cu găitane). Est. Umbrelă. Trans. Găzduire, ospitalitate: ceru cortel peste noapte (Ret. 4, 52). Olt. Cortelu nopțiĭ, valu nopțiĭ. V. contuș.