Toate definitiile

BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

BEHĂÍ vb. (prin Transilv.) a bălăi. (Oaia ~.)

BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Din behe[he].

béhăi și -ĭésc v. intr. (imit.) Se zice despre strigătu oilor. V. mehăĭ.

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie