Toate definitiile
BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie; facultativ. – Din fr. bénévole, lat. benevolus.
BENEVÓL adj. facultativ, nesilit, voluntar. (Contribuţii ~.)
Benevol ≠ forţat, silit
BENEVÓL, -Ă adj. Făcut de bunăvoie, nesilit. ◊ Contribuție benevolă = sumă sau taxă al cărei cuantum îl stabilește plătitorul. [< fr. bénévole, cf. it. benevolo, lat. benevolus].
BENEVÓL, -Ă adj. făcut de bunăvoie, nesilit. (< fr. bénévole, lat. benevolus)
BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie, nesilit. ◊ Contribuție benevolă = sumă sau taxă al cărei cuantum rămâne la aprecierea celui care contribuie sau plătește. – Fr. bénévole (lat. lit. benevolus).
*benevól, -ă adj. (fr. bénévole, d. lat. benévolus, d. béne, bine, și volo, vreaŭ). Binevoitor, bine dispus, indulgent: lector, auditor benevol. Gratuit: a da cuĭva concurs benevol. Adv. În mod benevol.