Toate definitiile

TETÁNOS s. n. Boală infecțioasă gravă, caracterizată printr-o contracție permanentă și foarte dureroasă a mușchilor; fălcariță. – Din fr. tétanos.

TETÁNOS s. (MED.) (pop.) fălcariţă.

TETÁNOS s.n. Boală infecțioasă provocată de un bacil care se găsește în pământ și care se manifestă prin contracția permanentă și dureroasă a mușchilor. [< fr. tétanos, cf. lat., gr. tetanos].

TETÁNOS s. n. boală toxiinfecțioasă gravă, provocată de un bacil existent în pământ, care se manifestă prin contracții musculare violente. (< fr. tétanos)

fălcáriță f., pl. e (d. falcă). O boală ucigătoare caracterizată pin [!] încleștarea fălcilor (trizm). Cauza acesteĭ boale [!] e un microb care trăĭește pin [!] murdăriile grajdurilor și care pătrunde pin rănĭ. La copiiĭ sugarĭ pătrunde pin rana de la buric cînd ceĭ ce îngrijesc copilu aŭ mîinile murdare. – Se maĭ numește și strîns, ĭar în med. tetanós.

*tetanós n., pl. urĭ (vgr. tétanos, d. teino, întind. V. ipo-tenuză, tind). Med. Fălcariță.

tetános s. n.