Toate definitiile
BENZÉN, benzeni, s. m. Hidrocarbură lichidă, incoloră, insolubilă în apă, extrasă din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, È™i care se foloseÈ™te, ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuÈ™i organici etc. – Din fr. benzène.
BENZÉN s. (CHIM.) benzol. (~ul este un lichid incolor volatil.)
BENZÉN s.n. Hidrocarbură lichidă incoloră obținută din gudronul de huilă și întrebuințată larg în industrie; benzol. [Pl. -nuri (s.m.) -ni. / < fr. benzène].
BENZÉN s. m. hidrocarbură aromatică, lichid incolor, volatil, din gudronul de huilă și întrebuințată larg în industrie. (< fr. benzène)
BENZÉN, benzeni, s. m. Hidrocarbură lichidă, incoloră, obÈ›inută din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, folosită ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuÈ™i organici etc. – Fr. benzène.
benzén s. m.
BENZÉN s. (CHIM.) benzol. (~ul este un lichid incolor volatil.)
BENZÉN s.n. Hidrocarbură lichidă incoloră obținută din gudronul de huilă și întrebuințată larg în industrie; benzol. [Pl. -nuri (s.m.) -ni. / < fr. benzène].
*benzén n. (d. benzóe). Chim. Un lichid mobil incolor, cu miros plăcut, cu densitatea de 0,85. Se topeÈ™te la +60 È™i ferbe la 830,5. Absoarbe razele ultraviolete. A fost extras de Faraday Äar sinteza Ä-a făcut-o Berthelot la 1865 (C6H6).