Toate definitiile

BENZÍL s. (CHIM.) dibenzoil, difenildicetonă. (~ul este folosit în sinteze organice.)

BENZÍL s.n. Substanță aromatică, foarte solubilă în benzen, insolubilă în apă, care se prezintă sub formă de prisme triunghiulare de culoare galbenă. [< fr. benzile].

BENZÍL s.m. Radical univalent. – Din fr. benzyle.

BENZÍL s.m. 1. Radical monovalent provenit din toluen prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. (din fr. benzyle) 2. Substanță aromatică, cristalizată, galbenă, insolubilă în apă, foarte solubilă în benzen. (din fr. benzile)

benzíl s. m.