Toate definitiile

BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. Diminutiv al lui berbec (I 1); berbecel. [Var.: bărbăcúț s. m.] – Berbec + suf. -uț.

BERBECÚŢ s. v. becaţă, becaţină, berbecel, lupul-vrăbiilor, papură, sfrâncioc.

BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. 1. Diminutiv al lui berbec. 2. Becațină. [Var.: bărbăcúț s. m.]

berbecúț m. Berbec mic. Est. Becațină.

berbecúț s. m., pl. berbecúți