Toate definitiile

BIOTÓP, biotopuri, s. n. (Biol.) Mediu geografic în care trăiește un grup de plante și animale în condiții omogene. [Pr.: bi-o-] – Din engl. biotope.

BIOTÓP s. (BIOL.) habitat.

BIOTÓP s.n. Mediu limitat, cu condiții de viață particulare și cu înfățișare proprie, cuprinzând totalitatea organismelor care formează o biocenoză. [Pl. -uri. / < fr. biotope, cf. gr. bios – viață, topos – loc].

BIOTÓP s. n. (biol.) mediu de viață limitat, care prezintă condiții unitare; habitat (1). (< fr. biotope)

biotóp (bi-o-) s. n., pl. biotópi