Toate definitiile

*blăstắm (est) È™i blestém (vest) n., pl. e (d. a blăstăma, ca È™i lat. pop. blastéma; fr. blâme, sp. pg. lástima). Invocarea urgiiÄ­ dumnezeÄ­È™tÄ­ contra cuÄ­va, ca: ardă-l focu, bată-l DumnezeÅ­ saÅ­ (în glumă), bată-l norocu. Nenorocire de care nu poțĭ scăpa: e un blăstăm pe capu Jidanilor să n’aibă È›ară. – Vechi blăstem.