Toate definitiile

FURĂTÓR, -OÁRE, furători, -oare, adj. (Rar) Care fură. ♦ (Substantivat) Hoț. – Fura + suf. -ător.

FURĂTÓR s. v. bandit, hoţ, pungaş, tâlhar.

furătór (rar) adj. m., s. m., pl. furătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. furătoáre