Toate definitiile

BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Mărunt la statură și gras, scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

BONDÓC adj. îndesat. (Om ~.)

Bondoc ≠ deşirat, lungan

bondóc (bondoácă), adj. – Mic, scund. – Var. bunduc. Tc. buduk.

BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig., despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Tc. bunduk.

bondóc, -oácă adj. și (nord) bundúc, -ă adj. (turc. bunduk. Șăin. Cp. cu butuc). Scund, mic, îndesat: copil, cal bondoc. – Și ghindoc (vest), ca buftea față de ghiftuĭesc. V. prichindel.

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce