Toate definitiile
EMETÍC s. n. Tartrat de antimoniu și potasiu, întrebuințat în industria textilă ca mordant, la prepararea lacurilor și în medicină (ca vomitiv); p. ext. orice substanță care provoacă vărsături; vomitiv. – Din fr. émétique, lat. emeticus.
EMETÍC s. v. vomitiv.
EMETÍC s.n. Tartrat de antimoniu și de potasiu, folosit la imprimatul și vopsitul textilelor, la prepararea lacurilor și în medicină ca vomitiv. // adj., s.n. Vomitiv. [< fr. émétique, cf. gr. emetikos – care provoacă vomă].
EMETÍC1 s. n. tartrat de antimoniu și de potasiu, folosit la imprimatul și vopsitul textilelor, la prepararea lacurilor și în medicină, ca vomitiv. (< fr. émétique, lat. emeticus)
-EMETÍC2 elem. „care provoacă vomă”. (< fr. -émétique, cf. lat. emeticus, gr. emetikos)
*emétic, -ă adj. (vgr. emetikós). Vomitiv. S. n., pl. e. Vomitiv compus din tartrat de potasiŭ și antimoniŭ.
emetíc s. n.