Toate definitiile
BONJURÍST, bonjuriști, s. m. Nume dat după 1830-1840 tinerilor români progresiști care studiaseră în Franța. – Bonjur + suf. -ist.
BONJURÍST s.m. Nume dat tinerilor întorși de la studii din Franța în a doua jumătate a sec. XIX, care (se) salutau cu „bonjur”. [< bonjur + -ist].
BONJURÍST s. m. nume dat tinerilor români progresiști întorși de la studii din Franța, la mijlocul sec. XIX, care (se) salutau cu „bonjur”. (< bonjur + -ist)
BONJURÍST, bonjuriști, s. m. Epitet dat, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, tinerilor întorși din străinătate, care o dată cu ideile progresiste introduceau și obiceiul cosmopolit de a saluta cu „bonjur” în loc de „bună ziua”. – Din bonjur1 + suf. -ist.
*bonjuríst m. Nume pe care Moldoveniĭ îl dădeaŭ în rîs la 1848 tinerilor fiĭ de boĭeri înturnați maĭ ales din Francia cu ideĭ de reformă, și care, îld. buna ziŭa, se salutaŭ cu bon jour. V. duelgiŭ.
bonjuríst s. m., pl. bonjuríști