Toate definitiile

BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

BORTÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.

BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Ucr. bortyty.

bortésc v. tr. (d. bortă). Nord. Găuresc, fac bortă: a borti o scîndură.

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă