Toate definitiile

BORÂTÚRĂ, borâturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită. ♦ (Fam.) Epitet injurios dat cuiva. – Borî + suf. -tură.

BORÂTÚRĂ s. v. vărsătură, vomare, vomă.

BORÂTÚRĂ, borâturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită; vărsătură. – Din borî + suf. -(i)tură.

vărsătúră f., pl. ĭ. Lucru vărsat. Mîncare vărsată din stomah [!] (triv. borîtură): holera se caracterizează pin [!] vărsăturĭ și diareĭe (V. bolbotină). Locu unde se varsă un răŭ (gură).

borîtúră f. pl. -ĭ. Triv. Mîncare borîtă. V. bolbotină.

borâtúră (pop.) s. f., g.-d. art. borâtúrii; pl. borâtúri