Toate definitiile

VĂRSĂTÚRĂ, vărsături, s. f. Faptul de a (se) vărsa. ♦ Ceea ce a fost vărsat, vomitat. – Vărsa + suf. -ătură.

VĂRSĂTÚRĂ s. 1. v. vomă. 2. (concr.) vomă, (rar) vomătură, (pop.) borâtură.

vărsătúră s. f., g.-d. art. vărsătúrii; pl. vărsătúri

vărsătúră f., pl. ĭ. Lucru vărsat. Mîncare vărsată din stomah [!] (triv. borîtură): holera se caracterizează pin [!] vărsăturĭ și diareĭe (V. bolbotină). Locu unde se varsă un răŭ (gură).