Toate definitiile
EMPLÁSTRU, emplastre, s. n. Preparat farmaceutic solid, plastic, care are în compoziția sa săruri de plumb, rășini, cauciuc, medicamente și care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor; plasture. – Din lat. emplastrum.
EMPLÁSTRU s. v. plasture.
EMPLÁSTRU s.n. Preparat farmaceutic întins pe o bucată de pânză, care se aplică pe locul bolnav; (pop.) plasture. [După fr. emplâtre, gr. emplastron].
EMPLÁSTRU s. n. leucoplast. (< lat. emplastrum)
*emplástru m. și n., pl. e și urĭ (vgr. émplastron. V. pĭastru și plastron). Medicament cleĭos întins pe o bucată de pînză făcut ca să fie lipit pe pelea [!] unuĭ bolnav. – Vechĭ, azĭ pop. blastru, bleastru, plastru, pleastru, blastur, bleastur, plastur, pleastur (după ngr. blástri, vsl. rus. plástyrĭ, pol. plastr, germ. pflaster). V. talion 1.