Toate definitiile
BOX s. v. buldog, mops.
box s. m. – Piele de vițel. Engl. box calf, de la o marcă de piele americană, pe la 1890, care reprezenta un vițel (calf) într-o ladă (box). Același cuvînt engl., prin intermediul fr. boxe, a dat în rom. boxă, s. f. (compartiment).
box s. m. – Sport în care doi adversari se luptă pe ring. Engl. box, prin intermediul fr. boxe. – Der. boxer, s. m., din fr. boxeur (uneori se scrie ca în fr.).
*1) box m., pl. cșĭ (d. mops). Mops mare, buldog, cîne scund, gros și supărăcĭos.
!gíll-box (angl.)/gílbox s. n., pl. gíll-boxuri/gílboxuri
box1 (rasă de câini) s. m., pl. bocși
box2 (piele, sport) s. n.
box3 (armă) s. n., pl. bóxuri
BOX2 s. n. Piele de bovine prelucrată, din care se confecționează fețe de încălțăminte și diverse obiecte de marochinărie. – Din fr. box[-calf].
BOX1 s. n. 1. Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale; pugilistică, pugilism, pugilat. 2. Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete și cu o creastă de sinuozități, cu care se atacă ținând pumnul strâns. – Din fr. boxe.
BOX s. (SPORT) pugilism, sportul cu mănuşi, (rar) pugilat, pugilistică.
BOX1 s.n. 1. Luptă cu pumnii; pugilistică. 2. Armă albă, constând dintr-o bucată de metal cu găuri pentru degete, cu care se atacă ținând pumnul strâns. [Pl. -xuri. / < engl. box, cf. fr. boxe].
BOX2 s.n. Piele de vițel special tăbăcită, din care se fac pantofi, ghete etc. [Pl. -xuri. / < engl., fr. box-calf].
BOX1 s. n. 1. disciplină sportivă în care doi adversari luptă între ei cu pumnii; pugilistică. 2. armă albă constând dintr-o bucată de metal cu găuri pentru degete, cu care se atacă ținând pumnul strâns. (< fr. boxe)
BOX2 s. n. piele de vițel special tăbăcită, pentru pantofi, ghete etc. (< engl. box/-calf/)
BOX1 s. n. 1. Luptă cu pumnii între doi sportivi, efectuată cu mănuși speciale, după anumite reguli; pugilistică. 2. Armă alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete cu care se atacă cu pumnul strâns. – Fr. boxe (<engl.).
BOX2 s. n. Piele de vițel prelucrată, din care se fac fețe de încălțăminte. – Fr. box[-calf] (<engl.).
*2) box n., pl. urĭ (fr. boxe, pugilat în Anglia, d. to box, a se pumni). Pugilat, bătaĭe cu pumniĭ. Un fel de armă metalică în care intră degetele și care servește la lovit ca cu pumnu.
*3) box, boaxă adj., pl. bocșĭ, boaxe (d. box 1). Fam. Cu fața ca un buldog: om box, față boaxă.