Toate definitiile

BRÍDĂ, bride, s. f. 1. Gaică prin care se petrece cordonul sau cu care se încheie o copcă. 2. Piesă metalică în formă de „U”, care face legătura între arcuri și osii. ♦ Piesă metalică în forma unei coroane circulare, care se aplică pe tuburi, la îmbinarea lor; marginea răsfrântă a capetelor tuburilor, servind la îmbinarea acestora. 3. (Med.) Aderență (1). – Din fr. bride.

BRÍDĂ s. 1. (TEHN.) flanşă. (~ pentru solidarizarea unor piese.) 2. v. aderenţă.

BRÍDĂ s.f. 1. Gaică de stofă, de ață etc. prin care se trece cordonul. 2. Piesă metalică care leagă arcurile de osii. ♦ Coroană metalică servind la îmbinarea tuburilor. 3. Mănunchi de fibre conjunctive, format în organism ca urmare a unui proces inflamator. V. aderență. [< fr. bride].

BRÍDĂ s. f. 1. gaică de stofă, de ață etc. prin care se trece cordonul. 2. piesă metalică care leagă arcurile de osii. 3. legătură din (sârmă de) oțel pentru solidarizarea unor piese asamblate. ◊ coroană metalică la îmbinarea tuburilor. 4. mănunchi de fibre conjunctive, format în organism ca urmare a unui proces inflamator; aderență. (< fr. bride)

BRÍDĂ, bride, s. f. 1. Gaică prin care se petrece cordonul sau cu care se încheie o copcă. 2. Piesă metalică în formă de „U”, care face legătura între arcuri și osii. ♦ Piesă metalică în forma unei coroane circulare, care se aplică pe tuburi, la îmbinarea lor; marginea răsfrântă a capetelor tuburilor, servind la îmbinarea acestora. 3. Fascicul de fibre conjunctive care se formează în organism ca urmare a unui proces de inflamație. – Fr. bride.

brídă s. f., g.-d. art. brídei; pl. bríde