Toate definitiile

BRIȘCÚȚĂ¹, brișcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui brișcă¹. – Brișcă¹ + suf. -uță.

BRIȘCÚȚĂ², brișcuțe, s. f. Brișculiță. – Brișcă² + suf. -uță.

BRIŞCÚŢĂ s. brişculiţă. (O brişcă mică, adică o ~.)

BRIȘCÚȚĂ¹, brișcuțe, s. f. Diminutiv al lui brișcă¹.

BRIȘCÚȚĂ², brișcuțe, s. f. Brișculiță. – Din brișcă² + suf. -uță.

brișcúță s. f., g.-d. art. brișcúței; pl. brișcúțe