Toate definitiile
BROM s. n. Element chimic lichid, metaloid de culoare roșu-închis, toxic, cu miros neplăcut, pătrunzător, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. – Din fr. brome.
BROM s.n. Metaloid lichid, roșu-brun, toxic, cu miros neplăcut, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. [< fr. brome, cf. gr. bromos – miros urât].
BROM1 s. n. metaloid lichid, roșu-brun, cu miros înțepător, foarte toxic. (< fr. brome)
BROM2(O)- elem. „miros fetid”. (< fr. brom/o/-, cf. gr. bromos)
BROM s. n. Metaloid lichid, de culoare roșie-închisă, toxic, cu miros pătrunzător, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. – Fr. brome (<gr.).
*brom n. (vgr. brômos, putoare). Chim. Un corp simplu roș cafeniu, puturos, înțepător și sofocant, cu gust acru și arzător, foarte veninos. E mono-, tri-, penta- și epta-valent, cu densitatea de 3,18 la 0º, cu greutatea atomică de 80. Ferbe la 63º și se solidifică la -24,5º prefăcîndu-se în lamele cenușiĭ. A fost descoperit la 1826 de Francezu Balard în mlaștinile sărate.
brom s. n.; simb. Br