Toate definitiile

BRÚTĂ, brute, s. f. Om foarte brutal. – Din fr. brute.

Brută ≠ gentilom, gentleman

BRÚTĂ s.f. Om rău, crud, violent. [Pl. -te. / < fr. brute].

BRÚTĂ s. f. om brutal, violent. (< fr. brute)

BRÚTĂ, brute, s. f. Om brutal. – Fr. brute.

*brútă f., pl. e (fr. brute, om grosolan). Barb. Vită, fiară, boaĭtă, om necĭoplit și răŭ.

brútă s. f., g.-d. art. brútei; pl. brúte