Toate definitiile

BRÂUŞORUL-VÂNTULUI s. v. piedicuţă.

BRÂUȘÓR, brâușoare, s. n. Brâuleț (1). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -ușor.

BRÂUŞÓR s. brâuleţ, (pop.) brânişor. (Un ~ strâns pe talie.)

BRÂUȘÓR, brâușoare, s. n. Brâuleț. – Din brâu + suf. -(u)șor.

brâușór (brâ-u-) s. n., pl. brâușoáre