BRĂCUÍRE, brăcuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a brăcui. – V. brăcui.
BRĂCUÍRE, brăcuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a brăcui.
brăcuíre (reg.) s. f., g.-d. art. brăcuírii; pl. brăcuíri