Toate definitiile

BUCĂȚÉL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucățea (prin substituire de sufix).

BUCĂŢÉL s. (BOT.; Agrostis canina) (reg.) iarbă-câi-nească.

BUCĂȚÉL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee dispuse în formă de spic (Agrostis canina). – Din bucățea.

bucățél m., pl. eĭ (d. bucată). O plantă graminee care crește pin fînețe (agrostis canina).

bucățél (plantă) s. m., pl. bucățéi, art. bucățéii