Toate definitiile

BUNDÍȚĂ, bundițe, s. f. 1. Diminutiv al lui bundă. 2. (Bot.; în compusul) Bundița vântului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care crește prin fânețe, pe câmpuri, pe dealuri (Phlomis pungens). – Bundă + suf. -iță.

BUNDÍŢĂ s. 1. cojocel, pieptăraş. (O ~ bordată cu dihor.) 2. (BOT.) bundiţa-vântulul (Phlomis pungens) = (reg.) scorogoi, solovârfiţă.

BUNDÍȚĂ s. f. Diminutiv al lui bundă.

bundíță (reg.) s. f., g.-d. art. bundíței; pl. bundíțe