Toate definitiile

BÚCȘĂ, bucșe, s. f. Bucea (1). – Din ucr. bukșa.

BÚCŞĂ s. (TEHN.) bucea, (reg.) prisnel (~ la osia carului.)

BÚCȘĂ, bucșe, s. f. Bucea (1). – Din bucea (influențat de ucr. buksa).

búcșă f., pl. e (rut. búkša, pol. buksa, d. germ. buchse, cutie. V. busolă, pușcă). Est. ș.a. Bucea, tub de fer care căptușește pin [!] năuntru butucu roateĭ ca să nu se roadă.

búcșă s. f., art. búcșa, g.-d. art. búcșei; pl. búcșe