Caută
Traducere
Toate definitiile
BUFÉU, bufeuri, s. n. Răbufnire subită, puternică și trecătoare de febră, puls accelerat, palpitații, enervare, stare de rău etc., provocate de diverse tulburări organice. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ Mișcare bruscă și trecătoare, acces, răbufnire. – Din fr. bouffée.
BUFÉU s.n. Răbufnire subită și trecătoare de febră, de enervare, accelerare bruscă a pulsului etc. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ (Rar) Mișcare subită și trecătoare, răbufnire. [Pl. -uri. / < fr. bouffée].
BUFÉU s. n. răbufnire subită și trecătoare de febră, de enervare, accelerare bruscă a pulsului etc. ◊ aer care iese pe gură. ◊ (rar) răbufnire. (< fr. bouffée)