Toate definitiile

BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

BUJDÍ vb. v. erupe, irupe, izbucni, năvăli, răbufni, ţâşni.

bujdí (-désc, -ít), vb. – 1. A bolborosi, a fierbe. – 2. A țîșni, a curge. Mag. buzdúlni (DAR; Scriban). În Trans.

BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A țâșni, a zbughi, a da năvală. – Comp magh. buzdúlni.

bujdésc v. intr. (var. din cĭujdesc. Cp. și cu ung. buldúlni, a clocoti). Trans. Țîșnesc. Ies răpede (zbughesc). V. tr. Năpădesc, podidesc.

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă