Toate definitiile

bunéțe s. f., pl. buneți (bunețe)

BUNÉŢE s. v. blândeţe, bunătate.

bunéțe (reg.) s. f., art. bunéțea, g.-d. art. bunéții; pl. bunéți

bunéțe s. f., pl. buneți (bunețe)

BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Bun + suf. -ețe.

BUNÉŢE s. v. blândeţe, bunătate.

BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Din bun⁴ + suf. -ețe.