Toate definitiile

BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Peior.) A adopta deprinderi sau concepții burgheze; a deveni burghez. – Din burghez.

*2) burghezésc v. tr. (d. burghez). Fam. Prefac în burghez. V. refl. S’au burghezit și boĭeriĭ!